incolacit

Noaptea e anotimpul frigului.

E anotimpul sfarsitului si anotimpul tacerii.

Te misti in noaptea laptoasa si atingi micile zumzete si micile flacari care iti danseaza in jur, le atingi cu nepasare pentru ca nu mai e nimic dupa noaptea asta, noaptea asta a frigului.

Cand ii vezi stii mai bine decat oricand ca adevarul e pierdut, daca l-ai avut vreodata, daca a fost vreodata in tine, acum e dus, ingropat inapoi in cotloanele mintii unde se duc firile sa moara.

Barbatul tine copilul in brate, incolacit cumva in jurul braului.

Copilul nu misca, aproape deloc, un mic abur in jurul gurii e unicul semn al respiratiei, al vietii.

Barbatul ii coase ochii inchisi cu un ac foarte mic.

Fiecare impunsatura face copilul sa tresara si uneori lasa sa iasa un mic vaiet, o durere atat de mica incat e aproape pierduta in aburul respiratiei.

Privesti in jur aproape frenetic cautand o arma, un obiect cu care sa inchei acest drum, cu care sa implinesti ceea ce trebuie implinit, feroce menit.

Barbatul a terminat de cusut ochii si acum incepe sa coasa gura baiatului.

Vezi respiratia cum se stinge, cum se topeste in intunecimea noptii, confundandu-se cu ea, devenind una cu moartea vesnica si neguroasa.

Baiatul scanceste, usurel, pieptul i se cutremura si tu cauti, cauti peste tot capatul drumului, ceri sa ti se reveleze in vreun fel.

Frica ti se urca din stomac in gat si apoi in cap, urca pe coloana vertebrala, se raspandeste odata cu varfuri de gheata pana in varfurile degetelor.

Dar acum, dintr-o data, inexplicabil, frica ti se pare delicioasa, delirant de placuta, te hraneste, te entuziasmeaza, te porneste din locul tau.

Te ridici si mergi in spatele barbatului si incerci sa il sugrumi.

Te lupti salbatic, in valuri de aburi si iti amintesti gustul sangelui, dar pentru o data, nu e gustul sangelui tau.

Cand auzi zgomotul craniului zdrobit de piatra te opresti si iti tii respiratia.

Totul curge altfel in jur, totul s-a schimbat, nu mai stii cine esti si nu mai stii ce ai facut.

Poti doar sa iei baietelul in brate, sa il legeni usor.

Te zareste printre genele cusute, ultima lumina din anotimpul frigului.

 

Comments are closed.