lampa gri

Gri era un motan din parinti campioni. In lumea animalelor si in particular cea a pisicilor si cainilor aceasta descendenta valoroasa era deja o obisnuinta, era uneori aproape imposibil sa nu gasesti in arborele genealogic al oricarei pisici amarate vreun vlastar mai rasarit care cucerise “Cupa Carolina de Sud” candva in 1999.

Cu toate acestea, chiar si in lumea aceasta compusa din mai multi campioni decat invinsi, descendenta lui Gri era remarcabila.

Macar si pentru ca avea un bunic pe care il chemase Sylvester Stalone (lipsa unui l era garantia evitarii unor probleme legale neplacute).

Gri era un motanel nascut intr-o familie de pisici care apartinea unei familii de oameni nu tocmai pasionati de producerea de mici feline dar care precum atatea alte familii cu atatea alte hobby-uri se trezise cumva in aceasta aventura manufacturiera doar pentru ca la un moment avusesera prin casa niste pisici de sex diferit.

Asadar, Gri era o creatura ciudata prin aceea ca era simultan nu foarte dorita dar si iubita.

Si probabil ca toate are fi fost bune si ar fi traiat fericit cu laptele si biscuitii si familia lui cu blana si fara blana daca nu ar fi venit intr-o zi preotul la cina.

Intamplarea face ca parintii adoptivi (sa le zicem proprietari de dragul claritatii) ai lui Gri aveau un prieten preot.

Un prieten preot chiar foarte apreciat si iubit, coleg de liceu cu barbatul casei si prezenta aproape saptamanala in mijlocul lor.

Acum, acest barbat era departe de imaginea clasica asociata profesiei sale.

Nu era un habotnic si nu cauta sa converteasca necredinciosii aruncand umbra pacatelor milenare asupra lor.

Pentru toti prietenii si cunoscutii lui era un prieten drag, un om afabil si vesel cu care se putea discuta orice si care avea un umar pentru plans si un repertoriu vast de glume pentru ras.

Era asadar, un om normal, incarcat cu povara (sau darul) de a aduce privirea celor din jur inapoi dinspre lumea de dinafara inspre lumea de dinauntru.

Totul s-a schimbat in duminica cinei in familie.

Ca in multe alte dati preotul era in mijlocul familiei, inconjurat de rasete si in mijlocul unei povesti despre o turma de oi care reusise candva sa tina departe o mica expeditie vikinga de un anumit sat din nordul Frantei.

Nestiut pentru nimeni, doar Gri impieta asupra acestei scene vesele ascuns undeva in bratele candelabrului care lumina sala de mese (nu atat de mare pe cat ar sugera prezenta unui candelabru).

Ce l-a motivat sa sara pe Vlad in mijlocul povestii sale, de ce Vlad, un barbat tanar si fara vicii stiute (si intamplarea face si fara vicii nestiute) s-a speriat atat de tare incat a suferit suferit un atac de cord si s-a prabusit cu capul in supa, nu a aflat nimeni niciodata.

In timp ce medicii incercau sa-l aduca pe Vlad inapoi printre cei vii, motanelul statea linistit undeva intr-un colt si parea sa zambeasca.

Candelabrul a fost dat jos si vandut peste o saptamana.

Telefoanele catre prietenii care ar fi putut fi interesati de un cadou neasteptat (de viu) au inceput insa chiar a doua zi dupa tragedie.

Comments are closed.