nespus

Spuse el in timp ce rupea bucati din soare.

Spuse el in timp ce se topea in lumina si zidea cu stele cerul.

Spuse el in timp ce isi rodea lanturile cu dintii pana cand sangele ii curgea in valuri pe maini si pe piept confundandu-se cu razele.

Spuse el in timp ce lua foc pe dinauntru si pielea si carnea ii deveneau cenusa si cadeau in jurul lui pline de gratie si moarte.

Spuse el si isi micsoara palmele cat sa cuprinda lumi si le lua in el cat sa ii bata in inima suprafetele de apa si pamant si spuse el in timp ce ii fulgerau ochii peste intinderea neputintei.

Spuse el si cobori printre creaturi si oameni si animale ca un stalp de foc printre pietrele pierdute si spuse el in timp ce isi calea drumul printre invinsi.

Spuse el ca un capat de timp si privi spre casa cu regret in timp ce se inchidea ca o cochilie arzatoare si stralucitoare.

Spuse el glasuind spre toate tacerile din jur ca pentru a le smulge inapoi din inertia lor cosmica.

Spuse el privindu-se inapoi prin locuri si timp si mirandu-se de propria fire alungita peste intreaga fiinta.

Spuse el cautandu-se si pierzandu-se si orbecaind in prea multa lumina.

Spuse el inapoi prin cheile care ii invart inima si spuse el infruntand singuratatea.

Spuse el ca o soapta prin intuneric, ca o ultima strigare inainte de apusul vietii.

Spuse el in pline flacari, prinse intre capete ca aripi nebatute.

Spuse el – nespus.

Comments are closed.