pentru ca m-ai intrebat

Pentru ca m-ai intrebat, am sa-ti spun.

Vreau sa cresc din pamant ca o floare, sa-mi intind aripi de carne verde si sange de pamant, sa ma intind spre soare ocupand spatiul care ne desparte cu zbor si saritura in gol.

Vreau sa cad prin miezul lucrurilor ca o greutate de plumb invinsa de soarta in drumul ei spre capatul gravitatiei si vreau sa fiu magnetic atras de acest final.

Vreau sa rup din vraja colturi de hartie din care sa-mi fac carare si poteca umpluta cu cerneala, vreau sa merg pe ea lasandu-mi pasii sa-mi scrie povestea.

Vreau sa urc pe muntii mei de iarna si suspans pana in varful cerului crestat de nori si acolo sa pun o mana pe un varf de ac subtire cat linia dintre mine si tot ce mai e in viata.

Vreau sa ma despart in bucati pe care sa le arunc in jurul meu ca o apa vie si ele sa pluteasca precum balonase pline cu esenta mea in jur, ca un norisor si sa se sparga in cantec, fiecare o nota, care sa sune impreuna a viata si neputinta.

Vreau sa pun o pagina in cartea vietii in care tot ce sa fie scris e cuvantul acasa pentru ca acolo m-am nascut si acolo imi e tot ce mi-a ramas si sa plang pe acea pagina si sa o rup si tot ce sa ramana sa fie semnul foii in carte ca un martor nestiut.

Vreau sa tac o nesfarsire si sa vorbesc o lipsa de secunda suficient cat in contrastul asurzitor dintre cele doua sa pluteasca o vibratie de unda de lumina, ca o spargere a diminetii noaptea, ca o scufundare in lumina care sa spuna tot ce pot spune vreodata in o litera stacojie si vie.

Si vreau, mai mult decat orice, sa opresc totul in acest punct finit, in acest loc tridimensional si feroce, in acest loc de ziduri si gheata in care ma aflu, sa opresc totul inainte de a creste, samanta redevenita, din pamant, ca o floare.

Comments are closed.