acasa

Drumul lung de aur pe care mergi este drumul tau de flacari si durere, drumul lung de aur este drumul tau prin intunericul si vidul pe care le-ai zidit tu insuti.

Drumul lung de aur este facut din moleculele noptii si din atomii zilei, este glasuit de ceea ce speri si ridicat pe aripi stravezii deasupra cerului pentru ca in drumul tau frica de cadere sa iti fie gaj si calauza spre sfarsitul noptii si durerii.

Privind pe el in viata te vei intreba, de ce e alabastru si marmura si ceata neclara, de ce e mic si prea putin lat pentru pasirea ta, de ce e e plin de flori de sticla umplute cu sangele celorlalti, de ce iti sunt picioarele goale si pline de rani de la ciulinii galbeni ca niste sori care curg ca o ninsoare din cerurile inconjuratoare.

Nu acestea sunt intrebarile la care vei primi raspuns, ele sunt intrebarile ratacitorului si pierdutului, intrebarile glasului trist pe care il auzi ca un ecou atunci cand inima iti tresare si te opresti privindu-ti mainile goale ca un strain in propria ta inima.

Nu intrebandu-te vei scurta drumul tau de aur si nu uitandu-te in tine ii vei ajunge la destinatie.

Drumul tau de aur e acolo pentru ca pasii tai sunt scrisi in stele ca niste pasi serpuitori pe arcadele lumii si daca doar strangi un pic din ochi te vei oglindi in ele mai aivea decat ai facut-o vreodata, vazandu-ti calea si pacea intinse in fruntea-ti ca o ofranda nelumeasca din care sa te infrupti si sa te umpli.

Drumul tau de aur e faurit din toate piesele sparte ale uitarii si toate clipele in care ai fost vreodata atent, drumul tau de aur e sclipitor si tacut si indestulator si te va duce nu undeva ci inapoi in timp, inapoi in ceea ce erai inainte sa alegi ceva, inainte sa fi fost un accident si inainte sa tremuri de frica lumii in care credeai ca traiesti.

Opreste-te pe el si intinde bratele si apuca in imbratisarea ta toate rafalele de comete care picura in jurul tau, intinde bratele in aburul respiratiei tale, priveste cristalele cum se topesc in zbor, metafore pentru timpul pe care tocmai l-ai uitat.

Opreste-te si fi liber, liber de tine, de ceilalti si de glas si in asceza momentului urla cat poti tu de tare, urla cat sa spargi sangele ingeresc inchis in glastre si sa nasti o lume noua, o mie de lumi aprinse in foc si plasma toate plutind in jurul tau, la distante imposibile dar exacte, asezate matematic fericit pentru eternitate.

Drumul tau de aur e singurul drum pe care il vei stii vreodata cu adevarat si singurul pe care pasii iti vor fi siguri si calzi pe suprafata lui.

E drumul tau spre acasa.

Comments are closed.