Archive for October, 2009

gogoasa

Wednesday, October 28th, 2009

Si in timp ce pregatea el sa muste cu pofta din gogoasa se auzi un zgomot.

Poc !

Ce sa fie oare se intreba?

Poc ! Poc !

Se uita in jur, toti oamenii isi vedeau de ale lor, mergeau pe unde aveau treaba, deloc preocupati de vreun eveniment important pe cale sa se intample atunci si acolo.

Se hotari sa-si manance gogoasa in continuare iar pana cand ajunse acasa deja uitase cu totul de intamplare.

Casa ii era goala, doua scaune, o masina de spalat, cateva stive de carti pe jos si o mandolina. Se dezbraca de palton, si puse pe masa cutia cu gogosi.

Nu avea pat si asadar incerca sa evite momentul in care trebuia sa se culce pe podeaua (rece) cat mai mult. Asta insemna de obicei ca citea dintr-una dintre numeroasele carti incepute pana cand somnul il dobora si cadea, practic din picioare, pe jos, adormit.

Facu la fel si in aceasta seara.

A doua zi, de dimineata, isi puse paltonul, fura ziarul vecinului de la 5 si pleca in parc sa hraneasca porumbeii.

Avea parul foarte murdar, ceea ce speria in general oamenii sau cel putin pe cei care insistau sa se uite atent la el dar pe porumbei ii atragea cumva magnetic.

Statea adesea ore in sir pe o bancuta, privind in gol, intr-un fel de suspensie vecina cu inexistenta, mancand din cand aproape mecanic din firimiturile pe care le impartea cu porumbeii.

Dar era totusi o fire curioasa, un om care se intreba lucruri – si brusc se ridica hotarat de pe bancuta, mult mai devreme decat ar fi facut-o in orice alta zi si pleca spre micutul chiosc roz cu gogosi.

Lua iarasi 3 gogosi cu ciocolata, favoritele sale si pleca pe acelasi drum ca in seara trecuta, spre casa.

De data asta vazu, chiar in mijlocul drumului sau spre casa un felinar.

Era un felinar normal, inalt, negru, cu maciulie de sticla, dar cu lumina din maciulie stinsa.

Singura problema e ca era pe o margine de drum unde nu exista sau, cel putin, era sigur ca nu existase pana atunci, un felinar.

Se invarti in jurul felinarului minute in sir, muscand din cand in cand din gogoasa, atingandu-l – uitandu-se cu un amestec de discretie si insistenta destul de nereusit la trecatorii din jur ca sa observe daca da si ei vad un felinar acolo.

Un catelus a venit sa faca pipi pe el ceea ce nu l-a lamurit pe deplin, pentru ca era, pana la urma, un animal.

Pleca totusi, dupa aproape o ora, spre casa, convins ca da, acolo era un felinar.

Pentru prima data in mult timp ajunse acasa mirat si se hotari sa se culce direct, ca sa accelereze sosirea zilei urmatoare.

Nu a fost un somn placut, podeaua era tot rece si ii fu foarte greu sa adoarma dar intr-un final, privitul fix intr-un perete alb il doborise.

Dimineata ajunse langa chioscul roz mult inainte ca el sa se deschida.

O sperie pe vanzatoare suficient cat sa fie nevoie sa-si cheme seful sa o pazeasca in timp ce deschidea chioscul.

Oricum, cumpara 3 gogosi cu ciocolata si pleca spre casa.

Ajunse pe langa strada cu felinarul, care era inca acolo, stins si plin de mici poze cu reclame la fast food.

Poate fusese intotdeauna acolo?

Ajunse acasa si mai mirat de absenta de evenimente interesante decat ar fi fost, probabil, de prezenta lor.

Adormi si mai greu dupa ore in sir de privit in gol.

A doua zi repeta procesul, lua gogosile, trecu pe langa felinarul mirosind puternic a urina si cumva desuet pe strada lui fara nici un alt felinar in jur si ajunse acasa.

In timp ce urca spre etajul sau observa ca vecinul de la 5 inca avea ziarul pe pres.

Nu mai tinea minte daca dimineata, inainte sa se grabeasca spre chioscul cu gogosi il luase sau nu.

Se opri si batu la usa.

Usa se deschise si simti un miros puternic de ciocolata si banane.